*
Puterea ca blestem
-Dumnezeu a făcut lumea, din nimic, în şase zile. La început, El a făcut cerul şi pământul, lumina şi întunericul, uscatul şi apele, soarele şi stelele, verdeaţa şi vietăţile. Apoi i-a venit rândul şi omului. Căci Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ, şi tot pământul". Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său: a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi..." Şi aşa a fost: oamenii s-au înmulţit şi au stăpânit pământul.
Ne mai spune cartea sfântă că, anterior lumii văzute, Dumnezeu a mai creat o lume, nevăzută, a duhurilor care, la început, toate erau bune şi fericite. Ceea ce nu ne spune biblia este însă faptul că Dumnezeu era din ce în ce mai îngrijorat de soarta oamenilor care se tot îndepărtau de la bine, păcătuind.
Şi, într-una din zile, plimbându-se Dumnezeu prin grădina din Eden, a gândit că opera Sa nu este perfectă şi că omului, din facere, îi lipseşte ceva. Şi tot chibzuind, a ajuns El la concluzia că omului îi lipseşte mintea. Îl înzestrase pe om cu creier, dar nu şi cu minte.
Atunci l-a chemat în faţa Sa pe Lucifer, îngerul prăbuşit în iad, cu intenţia de a-i acorda clemenţă. Acesta s-a înfăţişat într-o clipită, cu falsă smerenie.
- La porunca Voastră, Stăpâne! a rostit Lucifer cu privirea plecată, luând o poziţie respectuoasă, cu aripile lipite de corp.
- Răutatea oamenilor pe pământ se tot măreşte, a zis Dumnezeu cu mâinile încrucişate sub mantia-I strălucitoare, înconjurat de un imens cerc luminos. Am încercat să-l feresc pe om de a nu intra în ispită. I-am dat poruncă să nu mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului, căci negreşit va muri. Şi nu s-a supus. Drept urmare, l-am pedepsit. Femeii i-am sortit să nască în dureri, să fie atrasă şi stăpânită de bărbatul ei, iar bărbatului, pentru că a ascultat vorba femeii, i-am sorocit ca blestemat să fie pământul pentru el, spini şi pălămidă să-i rodească el, şi cu osteneală să se hrănească din el. Şi l-am izgonit pe om din rai, să nu ajungă vreodată să mănânce din pomul vieţii. Cu toate astea, omul nimic n-a înţeles. N-a înţeles că prin el a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea sa. Şi că de acum încolo numai de el însuşi depinde propria-i izbăvire. S-a înmulţit prin Adam şi urmaşii săi, şi toate cugetele şi dorinţele inimii sale au fost îndreptate la rău. Atunci M-am căit că am făcut om pe pământ şi am hotărât să-l pierd, aducând potopul peste el. Totuşi, Mi-am zis să nu-l pierd definitiv, să-i mai dau o şansă, prin Noe, care a primit har din partea Mea. Şi iarăşi s-a înmulţit omul, prin Noe şi fii săi. S-a înmulţit şi din nou a căzut în păcat, în păcatul mândriei. Căci s-a apucat să zidească un turn înalt, al cărui vârf să ajungă la cer, turnul Babel.
Lucifer asculta încordat. I se părea că lecţia îi era adresată chiar lui.
- Cei puţini nu vor fi nicicând supuşii celor mulţi, şi-a zis rebelul înger. În schimbul minţii eu le voi da Puterea pe pământ.
Şi, din nefericire, aşa a fost.
-Cititi in comentarii continuarea
